top of page

Povești
Povești blânde pentru dezvoltarea caracterului


Ziua în care plictiseala a luat-o la fugă
Într-o zi caldă de vară, Clara stătea întinsă pe patul din odaia bunicilor și privea tavanul, de parcă ar fi așteptat să-i cadă de acolo o idee bună. Aerul era greu și cald, perdeaua abia se mișca, iar de afară se auzeau doar greierii și câte un câine lătrând departe. La începutul vacanței fusese tare bucuroasă că venise la bunici. Îi plăcea mirosul de pâine coaptă, umbra viței-de-vie și vocea blândă a bunicii. Dar de câteva zile, căldura devenise apăsătoare. Dimineața se mai
Romina Smeu
Apr 25 min read


Trei păpuși și-o lecție învățată
Bianca avea opt ani și o pasiune care o făcea fericită: colecționa păpuși de porțelan. Nu erau niște păpuși obișnuite. Fiecare era deosebită. Unele aveau rochițe lungi, elegante, altele purtau costume tradiționale din țări îndepărtate. Unele zâmbeau blând, altele aveau chipuri serioase, ca niște mici prințese. Bianca le iubea foarte mult. Ori de câte ori mergea cu părinții într-un magazin sau într-o călătorie, își dorea o păpușă nouă. Cu timpul, camera ei s-a transformat într
Romina Smeu
Mar 274 min read


Cursa care nu s-a terminat cu viteză
Într-o dimineață senină de primăvară, copiii din clasa a III-a așteptau cu nerăbdare ora de sport. Era ziua în care urma să aibă loc concursul de alergare din curtea școlii. — Astăzi vedem cine e cel mai rapid! a spus doamna profesoară, zâmbind. Copiii au început să murmure entuziasmați. Unii își legau șireturile mai strâns, alții își făceau încălzirea. Ștefan era printre cei mai buni alergători din clasă. Rapid, sigur pe el, câștigase aproape toate cursele de până atunci. Io
Romina Smeu
Mar 203 min read


Ana și borcănelul lipsă
Ana avea șase ani și se considera deja mare. Știa să se încalțe singură, să își strângă jucăriile, să coloreze fără să depășească prea tare conturul și chiar să o ajute pe mama la lucruri mici prin casă. Dar, de când venise pe lume sora ei mai mică, Mara, multe lucruri i se păreau nedrepte. Mara era încă bebeluș. Avea obrajii rotunzi, mâini mici și moi și un fel de a scânci care făcea pe toată lumea să se grăbească spre ea. Când plângea, mama o lua imediat în brațe. Când se a
Romina Smeu
Mar 125 min read


Umbra lui Tudor- MINCIUNA
Tudor avea zece ani și era genul de copil care făcea pe toată lumea să râdă. Îi plăceau glumele, farsele mici, poveștile spuse cu aer misterios. Uneori însă, fără să-și dea seama, glumele lui se transformau în altceva — în mici neadevăruri spuse doar ca să scape mai ușor dintr-o situație. În vacanța de vară stătea la bunica. Casa ei avea o curte mare, cu viță-de-vie și un colț de grădină unde Tudor și fratele lui mai mic, Matei, își construiau mereu „baze secrete”. Într-o dup
Romina Smeu
Mar 34 min read


Luca și lacul cel tulbure- GESTIONAREA EMOȚIILOR ÎN PUBLIC
Luca avea șapte ani și o voce caldă, limpede, care îi plăcea mamei lui foarte mult. Într-o zi, mama l-a înscris la un concurs de recitare și interpretare. Nu era un concurs obișnuit: se desfășura în trei etape, iar participanții trebuiau să recite texte lungi, cu expresivitate și curaj. Împreună, Luca și mama au ales un capitol din Psalmii lui David. Seară de seară repetau. Luca învăța cu seriozitate, iar mama îl asculta atent, corectându-l blând. — Ești pregătit, îi spunea e
Romina Smeu
Mar 14 min read


Miriam și Oni- INIȚIATIVĂ
Într-o duminică blândă de primăvară, Miriam și frățiorul ei, Oni, se jucau la poartă, lângă grămada lor de nisip. Construiau un oraș întreg, cu poduri, tuneluri și un turn mai înalt decât toate celelalte. Din vișinul din fața porții se auzea un ciripit grăbit, diferit de cântecul obișnuit al păsărilor. — Ai auzit? întrebă Miriam, ridicând privirea. — Parcă cineva vorbește acolo sus, șopti Oni. S-au apropiat de copac și, printre frunzele verzi, au zărit un cuib rotund. Înăuntr
Romina Smeu
Mar 13 min read


Inima de albinuță- MULȚUMIREA
Andrei și Mara erau frați. El avea opt ani, ea zece. Se iubeau, dar în ultima vreme în casa lor apăruse un musafir neinvitat: nemulțumirea. — De ce el are castronul mai mare? întreba Mara dimineața, uitându-se la cerealele lui Andrei. — Nu e corect! De ce ea merge la atelierul de pictură și eu nu? protesta Andrei. — De ce el merge cu tata la cumpărături și eu trebuie să merg direct la cursuri? — De ce ea stă mai mult afară? „De ce, de ce, de ce…” devenise refrenul casei. Mama
Romina Smeu
Mar 13 min read


Frunzele care nu vor să cadă- IERTARE
Irina avea nouă ani și un lucru pe care îl făcea foarte bine: ținea minte. Ținea minte când sora ei mai mică, Daria, îi stricase brățara preferată. Ținea minte când îi răsucise paginile din jurnal. Ținea minte când intrase în camera ei fără să bată. Și, mai ales, ținea minte cât de tare o enervase de fiecare dată. — Nu o mai iert! spunea Irina încrucișând brațele. Gata! De data asta chiar nu! Mama ofta. Tata încerca să explice. Daria promitea că nu mai face. Dar în inima Irin
Romina Smeu
Mar 13 min read


Cristi și furtuna din inimă- AGRESIVITATE
Cristi avea șapte ani și era în clasa întâi. Era energic, rapid și mereu pus pe glume. Doar că glumele lui nu erau mereu amuzante pentru ceilalți. Îi plăcea să tragă scaunul colegului puțin mai în spate. Să ascundă penarul cuiva. Să spună porecle „doar ca să râdem”. Când cineva se supăra, Cristi ridica din umeri. — Hai, mă! A fost doar o glumă! Pentru el era distracție. Pentru ceilalți… nu prea. Într-o vineri după-amiază, a plecat cu bunicul la o stână, sus, la munte, unde av
Romina Smeu
Mar 13 min read


Miruna și răsadurile bunicului- RĂBDARE
Miruna avea șase ani și era în vacanța de primăvară la bunici. Curtea lor era mare, cu un solar lung și strălucitor în spatele casei. În fiecare dimineață, bunicul mergea acolo să îngrijească plantele. Într-una din zile, Miruna a primit o veste importantă: la grădiniță urma să participe la un mic concurs de desen. Tema era „Primăvara”, iar câștigătorii urmau să primească o diplomă și o carte cu povești. Miruna își dorea foarte mult să câștige. S-a așezat la masa din bucătărie
Romina Smeu
Mar 13 min read


Razele care nu aleg- BUNĂTATE
Era pauza mare. Soarele strălucea peste curtea școlii, iar Sorin juca fotbal cu băieții din clasă. Striga, alerga, râdea. Îi plăcea să fie în echipa care câștigă. La un moment dat, mingea a ajuns la Matei, colegul cel nou. Era timid și nu prea bun la sport. A șutat… și a ratat. — Of, mereu strici jocul! a izbucnit Sorin. Câțiva copii au râs. Matei s-a înroșit la față și s-a retras mai în spate. De atunci, nu a mai cerut mingea. Jocul a continuat, dar ceva din inima lui Sorin
Romina Smeu
Mar 12 min read
bottom of page