top of page

Mara, Luca și coșul cu nuci


Era o dimineață frumoasă de toamnă, iar Mara și frățiorul ei, Luca, își petreceau weekendul la bunici, la țară.


În curtea bunicilor era un nuc uriaș. Crengile lui se întindeau deasupra grădinii, iar pe jos, printre frunzele galbene și ruginii, se vedeau o mulțime de nuci.


După micul dejun, bunica a ieșit pe prispă.


— Mara! Luca! Veniți puțin la mine! Am o misiune pentru voi!


Mara a alergat imediat.


— Ce facem, bunico?


Luca venea și el, dar tocmai atunci un fluture portocaliu a trecut prin fața lui.


— Uau! Ce frumos e!


În timp ce Mara stătea în fața bunicii și o privea, Luca se întorcea când spre bunica, când spre fluture.


Bunica a pus în fața lor două coșuri.


— Copii, vreau să mă ajutați să strângem nucile. Dar fiți atenți! Mara, tu iei coșul roșu. Luca, tu iei coșul maro, cel de lângă ușă.


Apoi bunica a ridicat celălalt coș.


— Pe acesta vechi să nu-l luați. S-a desfăcut aici, la fund. Trebuie să-l repare bunicul. Dacă puneți nucile în el, s-ar putea să le pierdeți pe drum.


Mara s-a uitat atent.


— Am înțeles, bunico! Îl iau imediat pe cel roșu!


Dar Luca?


Fluturele tocmai se așezase pe o floare.


— Luca, ai auzit ce am spus? întrebă bunica.


— Da, da! răspunse el repede.


Dar oare chiar auzise?


Cei doi copii au fugit spre nuc.


Era o adevărată comoară acolo!


— Am găsit una! strigă Mara.


— Eu am trei! răspunse Luca.


Au început să caute printre frunze.


Una, două, trei...


Zece, douăzeci...


La un moment dat, Mara și-a umplut coșul.


— Luca, eu mă duc să-l golesc și mă întorc.


— Bine!


Luca a mai găsit câteva nuci, dar nu-și luase încă niciun coș.


A alergat spre casă și a văzut lângă ușă un coș vechi.


— Aaa, uite coșul!


L-a luat repede.


— Luca! strigă Mara. Parcă bunica a spus ceva despre coșul acela...


Luca ridică din umeri.


— E doar un coș! Uite, e bun!


Și a început să pună nucile în el.


A adunat multe. Foarte multe!


În curând, Luca era tare mândru.


— Mara, cred că am mai multe nuci decât tine!


— Atunci hai să le ducem bunicii!


Cei doi au pornit spre casă.


Drumul trecea prin iarbă, pe lângă grădină și apoi urca puțin până la prispă.


Luca mergea vesel.


— Bunica o să fie foarte bucuroasă când o să vadă câte am...


S-a oprit.


Coșul lui era foarte ușor.


— Mara?!


S-a uitat înăuntru.


Mai erau doar câteva nuci.


— Unde sunt nucile mele?!


Cei doi s-au întors.


Și atunci le-au văzut.


În urma lui Luca era un adevărat șir de nuci.


Unele rămăseseră prin iarbă. Altele se rostogoliseră sub tufe. Câteva ajunseseră chiar lângă gard.


Luca a întors coșul și a văzut gaura de la fund.


— O, nu...


Și atunci și-a amintit.


Bunica îi spusese ceva despre un coș stricat.


— Mara... bunica m-a avertizat, nu-i așa?


Mara dădu din cap.


— Da.


— Dar eu mă uitam la fluture...


Luca era tare dezamăgit.


— Am muncit atât de mult și acum trebuie să o iau de la început!


Chiar atunci, bunica a venit spre ei.


— Ce s-a întâmplat?


— Bunico... eu te-am auzit când vorbeai, dar nu te-am ascultat cu adevărat. Nu m-am uitat la tine și n-am fost atent.


Bunica s-a aplecat lângă el.


— Știi, Luca, atunci când cineva îți vorbește, este important să te oprești puțin și să-l privești. Altfel, urechile pot auzi cuvintele, dar mintea poate fi în altă parte.


Luca s-a uitat la nucile împrăștiate.


Acum înțelegea.


— Hai, spuse Mara. Te ajut să le strângi!


Cei doi au pornit din nou prin iarbă.


De data aceasta, Luca a luat coșul bun pe care i-l arătase bunica.


Când au terminat, au dus împreună nucile pe prispă.


— Gata, bunico! spuse Luca bucuros.


— Mulțumesc! răspunse bunica. Mă bucur că nu ai renunțat.


Luca a zâmbit.


— Și eu am învățat ceva!


S-a așezat în fața bunicii și a privit-o în ochi.


— Data viitoare când îmi spui ceva, mă opresc și te privesc. Dacă mă rogi să fac ceva, fac imediat, ca să nu uit. Și vreau să răspund...


A zâmbit:


— Da, bunico! Cu bucurie!


Bunica l-a îmbrățișat.


În ziua aceea, Luca a descoperit că a asculta nu înseamnă doar să auzi cu urechile. Înseamnă să fii atent, să înțelegi și să faci ceea ce ți s-a spus.


Iar cele trei cuvinte au rămas în mintea lui:


PRIVEȘTE. ASCULTĂ. ACȚIONEAZĂ.

Comments

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
bottom of page