3 motive pentru care SĂ NU te oprești din învățat

„Iar mergi la un curs?”

„Ce atâta dezvoltare personală?”

„Chiar merită să investești atâția bani în asta?”

Am auzit aceste întrebări de multe ori în ultimii ani. Le înțeleg.

Când ai copii, timpul și banii sunt prețioși. Întotdeauna există ceva de cumpărat pentru ei, o activitate la care să îi duci sau o nevoie care pare mai urgentă decât un curs pentru tine.

Multă vreme nici nu am știut să explic în câteva cuvinte de ce continui. Astăzi, însă, încep să văd răspunsul în copiii mei.

Mă bucur să-i văd cum cresc: mai echilibrați, empatici, cu valori puternice, statornici în ceea ce cred și cu o gândire sănătoasă. Au și ei momente grele, greșesc, învață. La fel ca mine. Dar în felul în care răspund unor situații îmi dau seama cât de mult contează ceea ce construim împreună, zi de zi.

Iată trei motive pentru care cred că merită să nu te oprești din învățat ca părinte.

1. Copilul învață din ceea ce vede la tine

Putem să le spunem copiilor cât de important este respectul. Dar ei învață despre respect și când ne aud vorbind cu partenerul, cu bunicii sau cu un om care ne-a supărat. Le putem spune să nu renunțe după o greșeală. Dar ei privesc ce facem noi când nu ne iese ceva din prima.

Asta m-a făcut să mă întreb: Ce învață copiii mei din reacțiile mele, dincolo de toate sfaturile pe care le dau?

Când învăț să-mi recunosc greșeala și le spun „Îmi pare rău, am vorbit prea aspru”, ei văd că a cere iertare este un gest de curaj. Când spun „Sunt supărată și am nevoie de câteva minute să mă liniștesc”, le arăt că o emoție poate fi exprimată fără să rănim. Când încerc din nou după un eșec, le ofer un exemplu pe care îl vor putea folosi și ei.

Cercetătorii de la Centrul pentru Dezvoltarea Copilului al Universității Harvard arată că schimburile repetate, atente și receptive dintre copil și adult susțin dezvoltarea abilităților sociale și cognitive. Uneori, asta începe cu un gest foarte simplu: copilul îți spune ceva, iar tu te oprești și îi răspunzi cu adevărat. (developingchild.harvard.edu)

Ce câștigă copilul? Un exemplu viu despre cum arată respectul, responsabilitatea și perseverența în situații reale.

2. Cu cât te înțelegi mai bine pe tine, cu atât poți răspunde mai bine nevoilor lui

Sunt zile în care un copil refuză să coopereze, ridică vocea sau plânge dintr-un motiv care nouă ni se pare mărunt. În astfel de momente, reacția vine repede. Mai ales dacă și noi suntem obosiți, grăbiți sau îngrijorați.

Dezvoltarea personală m-a ajutat să pun o pauză între ceea ce se întâmplă și ceea ce aleg să fac. Să mă întreb: Ce se petrece cu el acum? Dar cu mine? Poate copilul are nevoie să fie ascultat. Poate are nevoie de o limită fermă. Poate eu am nevoie să-mi liniștesc vocea înainte de a vorbi. Uneori sunt adevărate toate trei.

Nu înseamnă că un părinte care învață nu se mai enervează. Înseamnă că începe să-și observe reacțiile, să repare când greșește și să caute un răspuns mai potrivit data viitoare. Iar copilul poate învăța, treptat, să facă același lucru cu propriile emoții.

Ce câștigă copilul? Mai multe ocazii de a fi ascultat, înțeles și îndrumat cu calm, inclusiv atunci când are un comportament dificil.

3. Îl pregătești pentru alegerile pe care le va face fără tine

Acum sunt lângă copiii mei și îi pot ajuta să înțeleagă ce s-a întâmplat la școală, de ce s-au certat cu un prieten sau cum pot îndrepta o greșeală. Dar nu voi fi lângă ei în fiecare clipă. Vor exista momente în care vor trebui să decidă singuri.

Atunci sper să se poată întreba: Este bine ce fac? Îi respect pe ceilalți? Mă respect pe mine? Aleg din convingere sau doar ca să fiu acceptat?

Valorile nu se așază în copil după o singură discuție. Se formează în multe conversații, în limitele pe care le păstrăm, în felul în care îi tratăm pe ceilalți și în deciziile pe care le luăm ca familie.

De aceea am nevoie să continui să învăț și eu: să-mi clarific valorile, să le trăiesc cât mai consecvent și să-i ajut pe copii să gândească, nu doar să urmeze instrucțiuni.

Ce câștigă copilul? Repere pe care le poate lua cu el: empatie, discernământ, curajul de a spune „nu” și puterea de a reveni asupra unei alegeri greșite.

Așadar, merită investiția? Pentru mine, da.

O văd în lucruri care poate par mici din afară: un copil care își recunoaște greșeala, care observă că altcineva suferă, care pune o întrebare înainte să judece sau care rămâne fidel unei valori chiar când îi este greu.

Nu știu ce parte din omul care devine un copil poate fi pusă pe seama unui curs, a unei cărți ori a unei singure conversații. Știu însă că eu am devenit mai atentă la ceea ce le ofer prin felul în care trăiesc lângă ei.

De aceea continui să investesc în dezvoltarea mea. Copiii mei cresc. Vreau să cresc și eu, ca să îi pot însoți cât mai bine.

Tu ce alegi pentru tine?